Stiusem. Stiusem inainte sa ies din casa. Doar ca am uitat cat e ceasul, am pierdut iar notiunea timpului. Nu tineam neaparat sa ma identific cu oamenii in seara asta. Dar s-a intamplat... Vroiam sa
Știi, mie îmi place s-ascult tăcerile oamenilor.
Da, tăcerile oamenilor...
Ca s-aud cele mai autentice spuse.
Da, spusele oamenilor...
Știi, tăcerile-mi dezvăluie adesea taine.
Da, tainele
Intrarăm. De-abia am găsit o masă liberă, era plin, ne-am așezat, și după ce chelnerul ne aduse câte-o bere, în timp ce schimbam două vorbe cu ceilalți, am început să privesc și s-ascult. Auzeam
În răstimpul acela îngăduit printre inexistențe, în răstimpul acela pe care-l vroiam plin de luciditate, de conștiență, într-atât așteptat, dorit, visat, încremenisem. Căutam devenirea într-o
Primăvara aerul miroase... De dimineață... Ieși din casă și-ncepi să simți... De ce miroase? A ce miroase? Daca-i întreba oamenii, ți-ar găsi o mulțime de răspunsuri: florile, iarba... Dar eu
Cine sunt eu?... Unde mă duc?... Mă duc acasă!... Care casă?... Acasă!... Cine-i acasă?... Nu știu cine-i acasă!... Acasă-i cald... îi cald și bine... bine... Care-i strada care duce spre casă?...
În ceasul dintâi
M-au ispitit ursitoarele,
M-au îndemnat
Să umblu după-nțelesuri.
Și de cum m-am zămislit
Le tot ascult,
Și printre oameni
Aflu visuri,
Firave visuri...
M-au rânduit trecător printre oameni și umbre.
Încotro mă îndrept?
Poate... către pretutindeni.
Pași-mi sunt rari, incerți și domoli.
Uneori mă opresc,
Și-ndrăznesc,
Să destăinui priviri
Unor
