Nu știu dacă îți bate toaca în carnea duminicală

dacă mai săvârșești liturghia cu degetele și te împărtășești în toate zilele cu a. îți cresc povești în pântece de nerăbdare pentru că nn nu-ți mai cântă blesteme între coapse aștepți așteptarea, și tu ai ramas unde nu mai vine nici un tren cu i, în sală prin patru camere miroase a lolită crescută dintr-o floare abisală nu am nici un sinonim pentru toamna în care le-am părăsit pe toate rând pe rând eram nebună nu știam că nu poți fi toți amanții oamenii te iubeau cavalerule și îmi vorbeau de tine necunoscuții când aveam tei în locul plamânilor și din ideile stricate îmi crescuse suflet de cățea mă desfăceam în cerneală fără să mai pot fi e. azi pot păcătui merg pe urmele tale nu-ți mai dau liniște din palmă e bine că mi-au rămas toate numele și locul unde ai uitat să fii eu însămi