Jurnal pe bilete de autobuz 45

Fiecare strofa a ta este ca o moneda-jeton care cade-n mine ca intr-un automat in care se declanseaza scenele de film (cu un clinchet si-un zgomot de automat, urmat de cantecul pe care nu-l spun acum sa nu fac conexiuni confuze). Ar fi mult de explicat cum bocancii gauriti pe-o ploaie prelungita au schimbat drumul meu spre muzeul literaturii unde euridiceii lui mincu aveau o lansare de carte si cum absenta mea s-a intalnit cu asteptarea cuiva de pe acolo iar eu am avut intalnirea fantastica cu visul...

despre ultima strofa cu iedera? o vezi bine cum se intinde pe scara ce s-a dezlipit de zid, cum despicatura aceea iti aduce aminte de spartura din cadranul solar... iar sub streasina este si cuibul si cantecul si prelingerea apei...

pare un capat de drum \"când respirația crește în jos / se înnoadă de șireturi / în rădăcini de bocanci găuriți\".
\"privirea crescută până la sârma ghimpată\" opreste cititoru\' intr-o intrebare ne-rostita... dar prezenta in aeru\' (i)respirabil al asteptarilor si al cuvintelor.
interesanta imaginea (care stopeaza acest \"fragmentar despre trecere\") \"prin romburile gardului / filigran în palme și pleoape / tencuit cu must / acrit de speranță\" (pare o imagine celebra din \"Terminator\").
finalu\' lasa un \"semn / sub strașină\" acolo unde \"vei gasi cheia\" (continuitatii).
fain.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

bine imi fac citeva gidnuri dinspre lume - multam de ale tale de la mare, sper sa o vad anul acesta.....
sper ca poezia sa nu ma paraseasca de tot

multam de semn
le voi mai rasuci ----- cuvintele vreau sa spun
imaginile sunt in cap - vechi si statornice, replantarea in cuvinte e grea