Poezie
Magiun pe pâine 62
despre zbor și stuful ce ne poartă
1 min lectură·
Mediu
ce te ține în picioare ?
un țipăt o săgeată
proful de matematică
și el strigă și aruncă cu cretă
e un stuf prea adânc
viața
îmi pierd picioarele
mamă
și cade în fața mea un perete
nu
nu plânge
așteaptă
așteaptă
stuful sus încet și drept
peste umbra
aceea
trec muștele peste noi care stăm așteptând vara
vara aceea
albă și lungă
râde un om care trece
face cu mâna prin aerul lipicios de caldul acela ce-ți stă în gât
bucăți mici cristale între ce se vede și ce se aude
mamă mă dor pașii nemerși
mă doare burta
mă doare
a murit bunicul
stuful trece printre aripi
se lasă peste ciocul ibisului
e roz bonbon ochiul ce ne vede
mamă
doar eu printre pietrele mari
nodurile țin loc de oase
cerul n-are nevoie de picioare
zborul este o cărare pentru cei înceți
el
te tine in picioare
004200
0