Magiun pe pâine 27

rar îți amintești

mai sunt lanțuri pe lume

un câine are nevoie de mâncare

bătrâna nu deschide ușa când moartea bate și strigă

viața a plecat în străinatate

bătrâna stă de veghe

câinele stă de veghe

ajută-ne

Doamne

Tu ești sus și vezi

poate te uiți la noi te întorci pe pământ nu se mai poate...

te-am rugat și în volumul trecut de poeme…

scuze Doamne

te bat la cap cu vorba mea naivă

nici un critic nici un om cu dare de mână nu mai citește...

despre durere despre singurătate despre mersul pe jos și oboseala din piept

tu Doamne mă citești

cum altfel m-ai lăsa să scriu...

să știi

nu te mai aud

e ceva pe fir

e cineva care ne întrerupe...e bruiaj Doamne

RECONSTITUIREA nu mai rulează...

cred

s-au reîncarnat generalii...cum altfel am fi atât de legați la picioare și tu Doamne cum ai fi atât de departe

și Ștefan cel Mare plecat din istorie și toți eroii stau prin muzee și stau se uită la noi

noi uităm unde punem pasul de mâine...

ah, cred

nu de istorie îți arde Doamne ...

ai dreptate...

de cei vii și cei morți te ocupi...

promit

mă ocup de blidul câinelui și o las pe mama să moară în liniște...

să fie pace iară...și păsările călătoare să vină acasă...