Poezie
Visele doamnei Pachet 58
revenire, reverie despre zile
1 min lectură·
Mediu
sunt zile
te trezești
bătrân ochii umflați de vântul de miază noapte
pleaoape căzute de la gravitația anilor
te trezești
îți scoți obrazul cerceii bluza
te împăturești în batistele de înmormântări și nunți
te depui la obiecte pierdute
te uiți la tine
un domn în parfum de liliac te trage
de puținul păr ce nu vrea să cadă
el îi spune breton
salutul polițistului se cambrează peste zebră
strigă –
hai tanti hai vine pejeul te face puștoaică
zâmbești
seriozitatea te ia de mână te depune
în fața ușii
(ceasul
de pe dulap
nu mai bate demult)
sunt zile în care orele
trec prin perete și os
diferența dintre placaj și mahon
o simți din respirația pomilor
sunt zile în care vezi
printre nodurile din gard până
în grădina lui nea vlad
avea un lup
(furia câinilor
în ochii lor trăiește lupul cu
dinții cei mai albi spuma cea mai multă
în jurul botului)
sunt zile
în care te trezești
zâmbind la cuvântul mușcată
002159
0