Visele doamnei Pachet 25

în zăpada din parcuri

s-au spălat tălpile de cenușă

se scutură platanii din brațe și oase

între umărul drept și cel stâng

un fel de dureri fericite străveziul acela ce

îmbată în biserica goală ca atunci

când îți cresc dinții și vei putea

mușca până la capăt trecând fără milă

cu caninii până sub parchet

la vecini

în noaptea aceasta

voi nota rețete din memorie

despre sucul de roșii în sticla de lapte

chiftele cu anason cornulețe cu untură

voi pune câțiva pumni de zăpadă ce nu se vor fi topit în lift

voi lua fulgii de pe balcon boabe de piper

aduse din kairo în buzunarul de la piept

voi pune ulei de măsline culese de paulos și nicki

nu-i știi

nu i-am știut nici eu

îmi imaginez cum se strigă pe nume sub măslinii

cu pistrui ca ochii de vulpe

și

și voi adormi lângă borcanul de pe noptieră

pe eticheta stearsă scrie verde ca...veți cu ..are

din pipetă o amorțeală va picura peste umărul drept cel stâng

mâinile nu vor mai putea zgâria

până la os

unde știu

vor crește aripi

știu

tu râzi uitându-te prin geamul murdar citești în gând stațiile

unde ne-am văzut prima oara vei povesti dând din mâini despre un borcan și o noptieră și ei îți vor sorbi cuvintele de început ale romanului tau

nu uita să spui:

noptiera a fost întâi în casă

tu ai tăiat-o felii

ai presărat-o firimituri de talaj peste toate cuvintele ce le-ai furat din pielea unor femei și iubiri

iar borcanul spune

nu uita spune

era un borcan ermetic cu un elastic solid

să adnotezi în josul paginilor:

hoții de dureri am fost noi

ei vor aplauda

tu vei râde îți vei șterge transpirația din palme ei vor aplauda

nu râde

vei vedea

există oameni cu aripi