Poezie
Visele doamnei Pachet 5
iarnă fără zăpadă
1 min lectură·
Mediu
înghețați
cu gura deschisă
cu râs medieval
îngerii
fără zăpadă iarnă pe străzi
sandale
ciorapii roșii ai mamei
respiră cu mine
de sub podul cel mic iese un abur printre șine
o muzicuță tușește
ciori umede de ceață se mută
de pe un picior pe altul
ciorapii nemțești
cumpărați cu luare de seamă
au costat mai mult decât mașina de scris folosită
mașina de scris a dispărut în hambarul de fiare vechi
printre șine de pod stâlpi de biserică clopote-cuib
pentru hulubii zgâriați de sârma ghimpată
ciorapii roșii ai mamei calcă prin ceață
muzicuța răgușită trezește un stol de păsări mici
e iarnă fără zăpadă
(azi mi-am cumpărat primele șosete
sunt gri
mama ar râde de mine:
fac economie la ciorapi!)
024
0
Realitatea e bine turnată în secvențe mici, pregnante, următoarea poate singură să constituie un poem: \"de sub podul cel mic iese un abur printre șine
o muzicuță tușește
ciori umede de ceață se mută
de pe un picior pe altul\"
Dacă ai scoate ingerii ar fi si mai bine, nu e nevoie să-i numesti, textul ăsta are îngerii lui :)