Poezie
burgundia 69
Bucureștiul celor în plăpumi
1 min lectură·
Mediu
un dans contra fricii de pe un trotuar pe altul
un pas peste singurătate
- să învățăm
- țineți-vă de vorbă
- șoptiți-vă teama , luați-o de braț
plouă peste cărămizile orașului nesingur
din colțul blocului strigă omul înfășurat într-o plapumă
mâinile goale printre schije de sticle
aveti apă
setea
aș vrea să fumez
orașul se înfășoară în strigăte de pescăruș pe gâturi de macarale
lopețile sapă adânc taie venele principale
mânușile sterile despart
o femeie cu gândul aiurea
mătură foamea
printre degete arse de frig
se aude din capătul străzii un hohot de râs
fără teamă o mână
oferă un foc
022.883
0
mănușile sterile despart
o femeie cu gândul aiurea\"
Iar finalul este foarte reușit. Un poem sensibil creionat cu destinația suflet. Și care are o notă personală. O trecere, cu prietenie, Ioan.