Poezie
lunaticii
întâmplare
1 min lectură·
Mediu
nevigilentul paznic
a uitat
cușca deschisă.
pantere hămesite de libertate
au
năvălit printre coloanele panteonului.
nu
mai auzeau pocniturile biciului deasupra capului.
nu-au
mai fost orbite de reflectoarele mustrărilor din afară.
nu
mai miroseau moartea-care îi privea la fiecare cină,
fix in ochi.
minune!
în vrârful colților,
leoparzilor din Africa-
asa, deodată
le crescuse pana de oțel a lui Maat.
cu aceasta loveau pe scribii care au îndrăznit să-i batjocorească în fața stăprânului.
felidelor negre
le crescuse pe maxilarul inferior
balanța lui Themis.
loveau în dreapta și în stanga strugurele adevărului, să-l facă vin să-l servească la logodnă..
lunaticii nu simțeau pericolul.
treceau în continuare pe zebră; se minunau cum Dumnezeu le-a strârpit plictiseala:
zugrăvind printre dungile albe și niște pete negre
î
023.100
0
lunaticii nu simțeau pericolul.
treceau în continuare pe zebră...\"
Oricum, va trebui să mai revin la acest poem. E ceva pe aici de dincolo de \"pana de oțel a lui Maat.\"
A fost o plăcere să-mi vîntur emoțiile prin textul Anișoarei Iodache! O primăvară victorioasă în continuare!