Poezie
Țesături criptice
de toamnă
1 min lectură·
Mediu
Țesături criptice-n
Fibrele vremurilor,
Dau frunzelor
O înfățișare misterioasă
De langustă.
Timpul-din ce în ce mai aspru,
Aruncă povara incertitudinilor pe
Stănci bântuite de furtuni.
Martor și șlefuitor de destine,
Povestitorul citește mesajul
Din ochiul vulturului;
Despică coaja simbolului,
Să se-ntrevadă răsăritul axului.
Săgeata magnetică
Mută nordul
Când spre stânga, când spre dreapta.
Chiar dacă plouă mărunt,
Un gândac amețit
A iesit dintr-un canal de scurgere.
Slavă domnului,
Că nu-i politician și nici umbrelă nu are!
Cuvintele-s sterpe și viclene,
Pe ecran se derulează nonstop:
“pacea pentru timpul nostru”
Prolog pentru un nou conflict
Stropit cu sânge…
Gangsterii rivali
Împart la masa tratativelor
Spațiul vital.
Vântul mătură crengile uscate;
Prin vii, mlădițele neroditoare-s
tăiate.
*
Entități efemere deghizate-n
Oameni, animale, cuburi, linii șerpuitoare
Se desprind dintr-un tainic vis,
Proiectând sinele lui Saul Steinberg
Pe jetoanele imaginației.
Iepurele alb- din cutia craniană,
Privește prin vizor
Frumoasele târgovețe.
O pisică blândă c-un pește-n gură
s-a rătăcit într-un peisaj alcătuit din cuvinte:
“ eu fac” aprinde candelele pe cerul nopții;
“cu sunt”-crizanteme parfunate înfloresc la feresatră;
“eu am” ridică structuri din lemn pentru uscat rufele.
Ceața-nvăluie faleza.
Zborul, planat al versurilor,
Înseninează cu o lacrimă toamna.
005
0