Poezie

bariera

lui Adrian Petringenaru

1 min lectură·5 februarie 2007

Mediu

privită de sus,

de după perdeaua de nori,

poti zice că,

crucea înscrisă in cerc-din lanul de grâu,

înapoiază galbenului

fluidul vital al vieții.

păsările măsoară cu agerimea ochiului desenul:

“-Da,- a croncănit un corb bătrân,

bărbatul și femeia lui

imbrățișați,

striviți de roata soarelui

sunt.”

în clipa următoare

o aripă înalță, șterge bariera singurătății:

furtuni eliberate răstoarnă soarta;

ziduri din ceara indoielilor se-nmoaie;

arhitecturi interioare ascunse sub epiderma realului,

între

rotiri primordiale ale materiei umanizată

și

infinitul ascensional al aspirației,

respiră,

respiră.

undeva,

în cimitirul indrăgostiților,

bătăile inimilor

ființelor contopite intr-un etern sărut

sfidează… efemera moarte.

001.519

Anisoara Iordache. “bariera.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/229898/bariera

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.