Poezie
emoție
zâmbetul lunii
1 min lectură·
Mediu
picură liniștea-n cupa înserării.
cumințenia făpturii ei
ia forma
unui evantai din pene.
câteva păsări descojesc portocala amurgului:
mănunchi de coji le aruncă la subsuoara cerului.
încărcate de țipătul nopții
furnici fumurii
taie prin neagra pădure
drum de răcoare.
ape de lapte pletele-și lasă
pe lama cuțitului din creștetul stâncii.
plutesc în derivă, pe tot largul zării
fâșii din tristețea tinereții
aiurea trăite.
către ziuă,
berbecul de aur își trage răsuflarea:
odraslele Nefelei, de alizee surprinse,
privesc
cum păianjeni de lumină
țes dimineții
strai auriu de mătase.
001488
0