priviri fugare

zâmbetul lunii

1 min lectură·19 octombrie 2006

Mediu

tresărire de viață:

potcoava vibrează ca o coardă sub degete.

scormonitoare ace

deșteaptă din adâncul meridianelor

forța sublimă,

menită să rotească-n cerc toate energiile vitale.

dezbrăcată de prejudecăți,

întinsă pe pat, asemenea Olympiei lui Manet,

luna

ascultă unduirea sonoră a liniștii.

printre valuri care vin și se duc,

pescărușul

plânge-nfrigurat.

romanță-parfumată cu mister,

leagănă corăbiile.

pescării temători aruncă un ghem printre talazuri: arici auriu fără țepi

încurcat printre plase...

lumină dispare încet-încet devorată de balaurul din adâncuri.

rotocoale de fum de țigară,

pește prăjit în tigaie,

viața

deșirată de vlagă,

poveștește în fața ceaunului,

peripețiile de peste zi.

022.985

Anisoara Iordache. “priviri fugare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/209674/priviri-fugare

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IN Irina Nechit✓20 oct. 2006

Mai povestește și despre alte peripeții, aștept versuri ca \"potcoava ce vibrează sub degete\". Mai trec pe-aici.

Am sa incerc. Am avut in cap ideea fixa a \"acupuncturii\" si asa ghemul s-a desfasurat.
Multumesc, sper sa mai treci pe aici.