Poezie
aducere-aminte
Mariei Tănase
1 min lectură·
Mediu
în
livada cu duzi,
violoncelul cu corzi de mătase
coloană de cântec ridică.
spirală de aur
cu
chip de femeie, mirosind a busuioc,
poartă între arcele sprâncenelor
ca-n urna maternă,
cristale de doină
aflate în spații adânci de iubire de țară.
strigătele de nuntă ale nașterii sale-melodii
plăsmuite pe un portativ vertical fără sfârșit,
merg către inimi,
pe ape unduitoare de neuitare.
prințul-poet–cel ce iubește-armăsarii mai presus de femei,
strigă din conuri de timp arzătoare:
“Mărie, să nu lepezi cerul din mâini!”
|
. |
001662
0