când stelele...

când stelele aducătoare de noroc își ronțăie unghiile, apoi de plictiseală schimbă macazul

dragonului preumblător pe poduri;

la ceasul când râsete înfundate auzi printre nori: șiroie de sânge țâșnesc pe stane de piatră ascune-ntre arcade,

atunci

ei, trepădușii

fluieră-n cochilii de melc cântecele uitate ale mării;

se căznesc se scoată scaieții din dinții sticloși ai nisipului,

dezleagă izvoare întinse pe maluri, țes ploii maramă de toamnă,

și-asemeni copiilor,

spintecă chiuind marile valuri… ale visului.

*

...le aceasul acela

poemele nopții

spălate de apele largului

adorm ghemuite pe buzele lor.