Zâmbetul lunii

impenetrabilă imobilitate in matricea energetică a Cuvântului-călătorul deșertului aureolat.

palpitații abia perceptibile ale ceții eterne

transformă

experiența lui Sisif

intr-un fluid vital

ce se revarsă-n nemărginita mare

a nopții cosmice.

spre stânga,

ușor ridica brațele,

apoi spre dreapta-

ca-ntr-un dans ritual,

culege

mici fructe de lumină,

ce-ascund in sâmburi

taina vieții.

in mustul fructului

se contopesc miraculoasele esențe:

ale luminii cu ale intunericului.

fiorul setei neastâmpăratului izvor imbrățișează dorul arzător al dunelor:

inaripatul vis incorporează in țesuturi… pietrele realității.

mușcă deliberat din pulpa fructului:

se revitalizează.

se-aruncă pe topoganul firmamentului cu bucuria unui nor.

roșeața in obraji ii reapare: zâmbește.

privind-o intunericul iși pierde densitatea.

se-nfurie,

devine…

rug solar.