arie

contrast:

fluxul de umbre se apropie...

icoana se luminează:

lacrimi de mir.

mă întorc spre cei netăvăliți prin noroi, să le cânt la ureche o arie a florii purpurii.

*

noapte cu clar de lună,

în grădinile Șeherezadei;

evocări nostalgice, crochiuri de șoapte de iubire-

presărate cu jazz,

urme pe nori-

divertisment coregrafic

al unui imaginar,

visător zmeu.

Icar sculptează într-un bulb de lumină zborul.

*

preludiu la după-amiaza

unui alt \" mâine \" ;

accente spaniole-la orgă,

pierdute

în plânsetul mării.

voci răgușite,

întunecate

anunță stingerea.

caravanele norilor

duc

de la un țărm la altul

privirile disperate ale cadânelor.

plecat după actul al-II-lea.

*

plecat-au pescărușii,

să mistuie-n gușă

cântecele brandenburgice ale mării.

valurile descoperă gleznele prundișului ;

gustul singurătății îl încearcă.

târându-se pe coate,

dimineața

șterge

cearcănele mute ale…

cuvintelor întinse pe nisipuri ude.