Poezie
sfeșnicul
întâmplare
1 min lectură·
Mediu
nori întunecați…
voievod în cămașă albă,
cioplește pe scările palatului
crucea-
care va deschide poarta cerului.
panglica neagră-
ca o suflare de copil,
vibrează
pe umărul înserării.
nu s-au stins nici astăzi cele cinci lumânări ale sfeșnicului domnesc.
neclătinat
stă
în fata ambasadorilor creștinătății-
trecători,
nepăsători martori
cu privirea îndreptată
spre
sine.
Brâncovene Constantin-
boier vechi și domn creștin,
adu te rog sfeșnicul
și luminează… Iadul !
001808
0