Poezie
marele câine
zâmbetul lunii
1 min lectură·
Mediu
au venit Ielele…
Luna iese degrabă din lac;
intră despletită, bătând cu toiagul pământul
în cercul călușarilor-să nu-i vină Drăgaicele de hac.
se scutură de flori salcâmul;
se pierde în gemetele nopții ceața;
în fânul proaspăt cosit
centaurii se culcă,
iar stelele
împrăștie prin mlăștinoase delte
schelete fumurii
din netrăite vise.
tulburătoare arpegii de sonată
trezesc
hulubi
din poduri de cetate;
norii se sparg:
mirul aducător de pace
se scurge încetișor
pe case.
de-acuma ea pricepe taina Lunii,
vede
pe deasupra florilor pe credinciosul sau tovarăș-marele câine,
cum…
zboară,
zboară
001.776
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anisoara Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Anisoara Iordache. “marele câine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/1731184/marele-caineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.