Poezie
Zâmbetul lunii
varianta 5
1 min lectură·
Mediu
șesuri nesfârșite prin care pâlpâie lumina
se perindă-n tăcere...
boii blajini, înjugați
desțelinează împietrita vreme;
sub rasa călugăriței, gemetele dealului însângerat
au amutit.
alene ți-ai scos agrafa:
părul descătușat s-a întins liră pe umeri;
degetele subțiri au atins grațios coardele
și
un cântec ancestral înfiorează troița.
crengile copacului cu frunze albastre
leagănă tăcerea cuibărită-n fructe.
freamăt de buze-încercuite de orizont
descântătoarele tămâiază stelele.
Fluturi cu aripi strălucitoare au spart sâmburii
și
s-au prins în păr.
Ca un monstru rănit, noaptea îngenunchează-n fața frumuseții tale.
001.659
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anisoara Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Anisoara Iordache. “Zâmbetul lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/147948/zambetul-luniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.