Poezie
zugravul
lui Stefan Luchian
1 min lectură·
Mediu
albastrul sidefiu al cerului se odihnește cu toată ființa pe trupul liniștit al mării.
ici-colo, un țipăt de pasăre atrage suvite de unde
și-n sincronie lăuntrică cu cerul,
le risipește peste pământ.
foșnet de straie de lână si mătase :
voievozi si domnite șipotesc pe lângă ziduri,
la ceas de taină.
turnurile se deschid inmugurind intr-un bulb auriu ce tăinuie semințele neamului.
altoiul a inflorit pe trupul-fântană :
varful pesulei inradacineaza fapte in cronica timpului
sufletul se intoarce imbogațit de la ctitorie.
acum el veghează pe pereți.
001.876
0