Poezie
doar marea
gânduri
1 min lectură·
Mediu
ascultând tăcerea din
sfintele locașuri de rugăciune,
simt
adierile calde ale-cristalelor
în formă de spice de grâu,
ce-mi ating
genele.
iscodind tâlcul,
prin-ntunecatul coclau,
al înfumurării...
amfiteatre revarsă-
pe scări fumigene,
dezgustul mășilor
din lut.
ascultând
bătăile fierbinți
ale timpului de-așteptare,
ornat cu ofrandele veacurilor,
ating
respiratia cititorului, ce cotrobăie
prin odăile cărților.
doar marea
neînduplecată-n marele ei zbucium,
la porunca Iubitorului de oameni,
domolește semeția, potolește ura.
punând cu evlavie
la picioarele noastre,
epavele trufiei.
001502
0