Poezie
frica
rafale
1 min lectură·
Mediu
frica
se naște din instinctul de conservare;
adesea înrudită-i
cu trădarea și lașitatea.
frica-i un fel de
ceață,
vrei, nu vrei,
te cuprinde.
teama indusă
descurajează,
rupe rădăcinile
discernământului;
gândul cercetător -
pentru ce va fi
după moarte,
e o platoșă
îndreptătoare.
înfricoșarea
denaturează realitatea,
schimbă distanțele
dintre oameni;
generează
un câmp morfogenetic-
asemănător
cu pânza unui păianjen.
prin porțile spaimei,
impulsurile energetice
atacă
membranele celulare;
incendiat e
sistemul
imunitar.
cocoșul a cântat,
pleoapele se deschid încet...
o raza
traversează întunericul,
luminându-l pe Petru:
plângând amar,
a invins frica.
credința
naște curajul de a urca
de la frica de sabie ucigătoare
la frica de Dumnezeu.
iubirea-
și numai iubirea,
sfărâmă
al păcatului
fruct
022.322
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anisoara Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Anisoara Iordache. “frica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/14146730/fricaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Câtă deosebire între vântul neputinței omenești, cu rafalele lui, și credința cea adevărată, care dă nu numai curaj ci deschide calea spre adevărata iubire.
0
Numai creștinii pot înțelege, că prin "vântul neputinței omenești" poți răzbi numai dacă te spijini de cruce.
Tuturor, o seară frumoasă cu sănătate și bucurii!
Tuturor, o seară frumoasă cu sănătate și bucurii!
0
