Poezie
limba românească
rotații
1 min lectură·
Mediu
limba românească este o pasăre măiastră,
la izvoarele raiului
își are cuibul.
dezmierdată de căldura harului,
sfințită de cântecul liturghiilor,
limba românească
însuflețește marmura.
limpezește apele din peștera sufletului;
alintă suferințele;
cumpănește emoțiile;
îndulcește amărăciunile;
împărtășește tuturor bucurii;
ridicând vălul,
îndreptând distorsiunile sunetelor,
iată-l pe Adam,
spunând lui Dumnezeu într-un grai pur românesc:
“Te iubesc!”
sub aripă, ține strâs
dorul-taina tainelor.
simbiotic,
durerea și plăcerea îmbracă într-o haină de lumină
lumea.
limba românească este o pasăre măiastră...
022.907
0
izvoarele raiului
căldura harului
cântecul liturghiilor
peștera sufletului
chemarea lui Dumnezeu
taina tainelor
doamnă, în poezie genitivele sunt un fel de bromură-n ceai; în plus, mica dvs. compunere, sufocată de platitudini monumentale și naivități de gimnaziu, nu spune nimic. n-aș spune că această combinație e chiar ucigătoare, oricum, efectul narcotic e garantat. dacă s-a luat în serios, e de atelier. dacă nu, e genială.
p.s. apăsați tasta space după semnul de punctuație, nu înainte (n-ajută cine știe ce, dar ține de respectul pentru pasărea măiastră)