Poezie
inocența
casa cu pereți de sticlă
1 min lectură·
Mediu
se întoarse cam cu patruzeci și cinci de grade spre omul cu pasărea:
-nu, n-am să-o jumulesc.
am să-i tai coada.
băiatul a îndesat penele de păun sub haină și s-a pitit după ușă.
"nici un leu nu e liber în sanctuarul furnicilor-
își zise,
mai bine voi înlocui accesoriile din plastic cu un păun împăiat".
aceasta a fost prima întâlnire cu moartea.
*
mai târziu,
a dat peste ea în refugiul oglinzii.
a întrebat-o dacă știe să numere până la cinci.
cum era înțepenită într-o grimasă
i-a cântat cu trompeta la ureche marșul lui radetzky.
*
a venit și rândul morții să arunce cărțile:
a luat trompetă și i-a îndesat-o între buze:
"numără până la cinci - îți zic,
altfel
întreaga geometrie a sufletului
se va transforma în efigii sonore
golite de sens.
numără până la cinci!"
033366
0
nici un leu nu e liber în sanctuarul furnicilor - mi-a plăcut mult aici, e răsturnarea aia de ipostaze, buturuga mică răstoarnă carul mare
nu aș fi dezvălui că aceasta a fist prima întâlnire cu moartea, aș fi lăsat acolo ca misterul să meargă mai departe pentru că în următorul grupaj ai „mai târziu,
a dat peste ea în refugiul oglinzii” și se subînțelege cam cine ar fi ea, plu că ai și o imaginea puternică aici cu oglinzile.
un text interesant, îl văd pliindu-se perfect pe filmul a șaptea pecete a lui bergman unde îți arată clar că oricât ai jongla cu moartea, în final se știe cu siuranță cine câștigă :)
mai trec,
iulia