Poezie
iz de tanka
pliant
2 min lectură·
Mediu
rătăcind pe străzi...
tăcerea mi-e umbră;
luna pe cărare...
pe lângă turnuri, se aud
cântece de leagăn.
*
copacii filtrează
aurul cerului.
dusă de valuri,
o frunză-ca și mine,
fără direcție.
*
copil cu o coardă...
răsărit într-un picior-
dincolo de focar:
mărgele pe sârmă-
mișcare eliptică.
*
cer fără păsări;
schelete metalice pe
calde nisipuri.
între gratii:
luna-nțepenită.
*
omizi lunecă
pe frunze galbene de dud-
timp plutitor.
untdelemn revărsat pe zid;
păstrăvi printre alge.
*
lentilă deasupra
pietrei-fum de speranță.
eu la mijoc...
visul împletit cu al mării,
prin grote marine...
*
privind stelele
leg frânturi de cântece;
în umbra jertfei,
lumini descântă ape;
drumuri spre mal se deschid.
*
poteci de ape,
barca printre sălcii...-
licăriri.
gândul bun al celor rămăși
acasă, fie-ne pavăză!
*
prin răni de cuie,
pacea se prelinge pe suflete-
rugă șoptită.
vulturul-tot mai aproape
de lună, dispare printre stele.
*
strălucitoare,
lebăda, grația atingerilor
întoarce spre mine.
Anna Pavlova reînvie
ecouri ascunse sub aripi.
*
cântecul orgii
sculptează perle în suflet-
cireșe coapte...
gustul trecut prin suspine,
zemoase apusuri pe mare.
*
noapte de iunie,
sufletul murmură
blânde chemări-
în jurul abajurului
un fluture dansează.
*
ploaia de vară
răcorește străzi bântuite
de doruri.
albi trandafiri în ghivece-
prospețimile iernii.
*
pâlc de maci;
spice, sămânța înapoiază
pământului.
vântul de seară, aminte mi-aduce
de tinerețe.
*
nori ghemuiți
peste mare-totuși salcâmul
e înflorit.
ascult cum copilul recită poemul...
valuri îngână...
*
zarzăre crude
pe ramuri-răsfirate tăceri
în gând.
pânza-mi rămâne goală;
petunii, doar în priviri.
*
umbră de chiparoși,
nimeni nu mușcă din
tăcere-alean.
orizont incendiat;
suspin dus ușor de vânt.
*
privind stelele
drumul se îngustează.
în leandru: dorul lunii.
busuioc sub perne și
visul fetelor mari...
*
roi de fluturi albi-
seară tapetată cu
petale de crin.
ecoul unui sărut
tulbură lumina din ochi.
*
soare topit-
în umbra plopilor:
bărci fără vâsle.
din când în când se aude cucul-
amorțeală.
*
munți estompati,
un ochi roșu tulbură
apele nopții.
ca și cum ar coace
miezul cuvintelor.
004
0