ania ceausescu

urechea din suflet n-aude decât ticăitul înlocuitorului de inimă ce-și respiră țigara

m-am făcut mică - în mintea - pentru mine - cumintea - să pot zbura - oricum doar eu - spre totdeauna - îi spuneam Dumnezeu

talpa mi-o mângâie praful din limba ta din buzele tale și ochii ți-i strâng sub genunchi acoperă-mă!

cu un cuțit mi-am curățat unghiile inimii mustind a dorință de carne de sărutări multiple de înghițiri ăn duet. pietrele tale mi-au stat între corzile vocale.

și-om alunga - c\'nd alunecăm - orice tresărire orice zgomot orice pace - noi, goi - dintre porii nesătui amărui și-om atinge pereții pictați ai tâmplelor lumii

scrum printre vise și dor printre gene alene prin vieți furtună între patru pereți și glume prin ochii atâtor ascunși în culise să plângem când suntem fumați!

Nu căuta departe! Sunt aici... în clipa care fuge în gânduri Nu m-alunga! deși îmi place să-mi sorb visele din sânge... renasc din sute de morți ascultă-mă! sunt aproape! privește petele

m+am îndreptat cu osul stâng în palmă și-am clipit cu inima. Zâmbesc când mi se zbate gândul.

Cuvântul Cheamă Și zboară Pe mâna mea gândul. Copilul Există și râde trecutul persistă Și azi rămâne Pe ochi și pe viață mai stă. Copile, Să nu cazi!

Aș opri o secundă în palmă și aș ucide-o. Aș lua soarele în buzunar să-mi ardă pielea mai tare decât îmi arde inima. Aș obliga vântul să îmi curețe mintea de atâtea dureri și te-aș

aripi cald ace raci înainte și ard și fluturi amar Amin și dispar