Versuri albe

1 min lectură·12 ianuarie 2005

Mediu

Ma trezesc, mananc si ies pe strada

Cu scoupri pe care nici nu le inteleg

Infrunt privirile cainilor flamanzi

Apoi musc cea mai apropiata persoana

De-ai stii cat de oribil gandesc

Te-ai recunoaste pe tine

Pot sa renunt la tot ce-i al nostru

Dar la nimic din ce-i al meu

As bea ceva pentru cei morti

Apoi m-as imbata ca sa uit de ei

Traieste tu si viata mea

Fa ce vrei din ea si mine

Eu nu pot decat sa o mor

Incearca sa faci ce eu nu am putut

Din cauza ta...

019.740

Despre aceasta lucrare

Autor: Anghel Nicolae
Tip: Poezie
Cuvinte: 94
Citire: 1 min
Versuri: 15
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Anghel Nicolae. “Versuri albe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-nicolae/poezie/101353/versuri-albe

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AS Andra Stan✓13 ian. 2005

vezi ca poti? si chiar imi place, cred ca cel mai mult dintre toate. am ceva pentru astea, ti-am zis.. :) dar sper ca nu e pentru mine, ai fi prea dur..
cel mai adevarat vers mi se pare : \'De-ai stii cat de oribil gandesc/Te-ai recunoaste pe tine\' .. toata lumea are ura in ea, sa stii..