Sperante si aripi
Deasupra patului a aparut o pata O fi blestemul sau oare o poarta Urma ta pe perna ramane pictata Ca o umbra in ganduri sculptata Apari in vise sau esti visul In ochii tai vad paradisul O
ANAnghel NicolaeEu, tu si infinitul
Singuratatea...un cuvant usor de inteles Un sentiment ce ne cuprinde prea des Cand tu nu esti sa-mi stergi lacrimile Lichidul sfant din care beau sufletele Ne despart oare kilometrii sau
ANAnghel NicolaeDragoste criminala
Atunci privirea ta ma incalzea Si lua pamantul de sub mine Incet sufletul se deschidea Sa faca loc si pentru tine Respir din nou, ce bine este Inspir imaginea ta frumoasa Am trecut acele
ANAnghel NicolaeUn vis
De ce sa plang cararile neumblate Din cauza unei harti prost scrise Desi nu pot sa le incerc pe toate Infrunt toate blestemele trimise Dar una duce cu siguranta la tine Etern frumoasa,infinit
ANAnghel NicolaeE vina voastra
Societatea mi-a furat dreptul de a iubi Sentimentele mi se par acum doar prostii Cand stateam plangand batut pentru nimic Singura reactie fiind una de om jalnic Am invatat sa urasc ca si cand e
ANAnghel NicolaeSerios?!
Imi picura sange pe tastatura Ma indrept spre ce merit Nici macar nu puteti sa contraziceti O viata si jumatate de moarte traiesc Chiar credeti ca tzin la voi? Nici macar pe mine nu ma
ANAnghel NicolaeExistenta
Ma torturez singur pana obosesc Nu conteaza, ma ajuta altii Spiritul tipa dar trupul nu aude Continua sa introduca mizerie Batalioane de ura marsaluiesc Ca sa imi aduca in dar moartea Valuri de
ANAnghel NicolaeVersuri albe
Ma trezesc, mananc si ies pe strada Cu scoupri pe care nici nu le inteleg Infrunt privirile cainilor flamanzi Apoi musc cea mai apropiata persoana De-ai stii cat de oribil gandesc Te-ai
ANAnghel NicolaeO sclipire a mortii
totul pentru nimic, mor incet va las pe toti si nu regret mi-ati adus doar suferinta ma voi razbuna prin absenta
ANAnghel NicolaeNimic nou
de ce imi negi creatia suprema nascuta-n haos, hranita cu armonie sa stii ca ea nu poate fi eterna si va muri singura, incet, in agonie
ANAnghel NicolaeDragoste moarta
intr-o zi ca orice alta deschid ochii si privesc luna se reflecta-n balta din care incerc sa ma tarasc e gol si-afara si in suflet caci tot ce vad e-ntunecat departe se aude-un urlet al unui
ANAnghel NicolaePerfectiune ratata
visul meu este o sfera el este mort dar inca spera atatea intamplari marunte ce se unesc formand un munte insa sfera nu-i completa nici nu va fi,tot ea regreta bucati marunte si putine in
ANAnghel NicolaeUltimele ganduri
nu mai suport o viata fara idealuri orice idee buna se ineaca-n valuri minti marunte ma conduc spre vid iau o speranta in mine si ma inchid izgonit pentru ca am gandit tortura se-ntinde spre
ANAnghel Nicolae