incet simt cum ploaia imi creste aripi.
albastrul din ochii tai ma innebuneste.
apleaca-ti mainile pe genunchii mei uzi
si respira muzica din ei.
pe la varful urechilor imi adie
Cuvinte de refugiu si silabe prea sensibile se bat in spade pe pagini liniate, incredibil de meticulos calculate.
Iubirea e o clipa in care cele doua substante se recunosc una in cealalta. Apoi,
mi-aduc aminte perfect de imaginea fericirii din visul meu cel dintai. eram intr-o imensa sala goala si tineam in mana o sfera care ma orbea. simteam ca imi pierd constiinta si ca patrund intr-o
nu vreau sa nasc monstri,
sa vad cum ma ingroapa strigoi cu
dinti de lava si calcaie de noroi.
eliberandu-m-as
din lantul ruginit si dureros de rece
daca as sti cum sa imi tin echilibrul pe
tu crezi ca eu nu simt cand ma fumezi?
-ma gadili cand ma tragi in piept
-ma arzi cand ma tii in tine
-ma sperii cand ma sufli afara
...bine ca nu te opresti si ma saruti iar cu plamanii.
razbesc prin munti de roua, prin apa si sare.
am revazut locul care ma purifica,
am reatins piatra care ma vindeca.
vino cu mine in padurea de musetel,
hai sa culegem fire de iarba, sa le rupem