Contemplarea unei priviri

și celor ce ard
și celor ce li se deschide frigul
în palmă ca o rană
dinăuntru scrijelind către înafară
un dans ce alungă viscolul
un altfel de frig ce cotropește
siajul moale al cărnii
un iris verde și încă un iris care mă privește intens
în timp ce vagabondez prin iarbă
cu tălpile fierbinți
e o arsură ce tatuează trupul meu prin trupul tău
dar nu de foc deschizându-ne prin foc
ci prin fresca unui dans
cu care mințile noastre se hipnotizează


poți să mă vezi urcând o scară
sprijinită de privirea ta






Angela Furtună




20 februarie 2009
http://angelafurtuna2008.over-blog.com/