Mi-a sărit somnul până în celălat capăt de lume
ducă-se am zis
acolo mai e înca lumină
mai sunt tăceri înțelepte
mai sunt râuri care curg în sus
mai sunt stropi de visare
aici nu mai e nimic de
Să sangerez de -adancă duioșie
și leneș gandul să-ți alin
și taine să se spargă-n ceruri
albastrul să se năruie-n lumini
Și semănată printre ignorante ierburi
m-aș incolți firav pe glezna
de sunt toamnă -înaripată
să nu vezi in palma mea
șoimi visând întunecate
prăzi hoinare
și nici taine
doar regate îngălbenite
de cuvinte
care-aleargă-n herghelii
peste bruma zilei
Nimicul acela ca un fluture parjolit la luminile serii
Nimicul acela prelins pe un geam
Nimicul acela cazut printre frunze
Nimicul acela eram
Luminandă icoană târzie a verii
Luminandă înserare,
