Poezii

Mi-a sărit somnul până în celălat capăt de lume ducă-se am zis acolo mai e înca lumină mai sunt tăceri înțelepte mai sunt râuri care curg în sus mai sunt stropi de visare aici nu mai e nimic de

Să sangerez de -adancă duioșie și leneș gandul să-ți alin și taine să se spargă-n ceruri albastrul să se năruie-n lumini Și semănată printre ignorante ierburi m-aș incolți firav pe glezna

de sunt toamnă -înaripată să nu vezi in palma mea șoimi visând întunecate prăzi hoinare și nici taine doar regate îngălbenite de cuvinte care-aleargă-n herghelii peste bruma zilei

Nimicul acela ca un fluture parjolit la luminile serii Nimicul acela prelins pe un geam Nimicul acela cazut printre frunze Nimicul acela eram Luminandă icoană târzie a verii Luminandă înserare,