eu sunt echilibrul care se reia

eu sunt mâinile care te-au iubit cu mijlociul îndreptat spre cer atunci când erai supărat pe Moș-Crăciun sunt ochiul care te privea ca o torță ce toarce sau ca o pisică ce trece pe sub masă la un pas de moarte sunt aliajul de ultimă generație care te ferește de gloanțe și lunetiști atunci când malurile Prutului se rup și se duc pe gârlă și nu servește nimănui sunt forța de sugestie a abstractului în real sunt timpul gravid - acel chip de lut din care bei apă pe furiș ca să ai cu cine merge pe drum sunt mândria care se ridică și lovește când ai texte pur românești ca la cloaca de cartier pentru că eu sunt degetul mic și inelarul care s-au ridicat vertical în sus atunci când mijlociul a obosit sunt chiar ceasul care merge înapoi cu orele îngropate de vii pentru că eu sunt eternul feminin care te reinventează în fiecare duminică sunt lemnul care naște corabia și mai sunt un genial căpitan de vapor care se lovește continuu de un val