tot ceea ce spun

așa cum ți-am promis... aștăzi îți sunt mai albă decât zăpada mai neagră decât cioara lui Topârceanu pe un stâlp de telegraf îți sunt pasărea fără aripi teribilă și copleșitoare așa cum mi-am propus îmi ești motivul pentru orice născocire sau simple cuvinte îngrămădite cu care se pot face vrăji femeilor grase și bărbaților cu burtă tot ceea ce spun poate și va fi folosit împotriva mea multe dintre serile mele au frică de noapte și ecoul aspru al liniștii acel sunet produs de ceva erotic și ceva scump la vedere iar eu nu mai pot privi mi-e frig țin pumnii strânși și o lentilă înnoată greu în favoarea altor muze vreau să te ascult chiar și atunci când îmi stă în prag ultimul alb gata să se spargă în mii de păcate tot ceea ce spun poate și va fi folosit împotriva mea gândul meu te caută - fără mâini și fără picioare - chiar și acolo unde nu ești într-o piramidă de prăștini de la capătul lumii pentru că îmi ești motivul nopților albe ce mă urmează în lumină