cuvinte rastagnite

liniștea se scurge din pereți în cercuri de lacrimi care nu curg pun mîna la gură ca să nu țip sau doamne-ferește să le dau dracului ca pe toate profețiile apocaliptice încuiate într-un scrînciob de plastic ca un șoarece drogat tras pe o roată a timpului cineva și-a răstîgnit cuvintele și au apărut cei cu ea în mînă s-au închinat mai întîi lui Eros care a prins ideea din mers chiar dacă apoi i-a tăiat picioarele mai tîrziu s-au închinat lui Tanathos și au stat toată noaptea sub becul de la mansardă unde au scris despre ea ca despre un bonus-record la săritura în origini si râsul înfundat al scărilor de lemn explică pe îndelete gradul de rudenie dintre poezie și casele de nebuni acolo gîndurile deschise ale semenilor mei se frîng pe o scîndură sprijinită la mijloc