Poezie
Spovedanie
1 min lectură·
Mediu
Cu capul varat în căpița galbenă, mirositoare
îngân un colind care se dilată și se înalță până
dincolo de spațiul pământesc. Dacă se reflectă
în dinamismul rotirilor eliptice știu că nu
e exclus ca peste întreaga poiană în care visez
să cadă exodul friguroșilor meteoriți.
Aburul din jurul corpului meu se îmbracă în
picioare sprintene de gazelă și ocolește cu
repeziciune grindina sudălmilor semenilor mei.
Mă regăsesc după o lungă hibernare
într-un cosciug gravat cu hieroglife
în loc de cruci și de cuie.
Ibovnica la care speram am găsit-o
la împlinirea jubileului morții
strănepoților ei. Am avut o
inspirație macabră să aleg
tocmai acea pescarie de idei și
stele. După ce m-am spovedit
santinelei cu luntrea am ajuns
în patul salonului de reanimare
cioplit din lemn de chiparos.
Mulți cunoscuți se zbăteau să scape
de arsurile iscate de albul
pur al cuvintelor deșarte.
001958
0