Poezie
Mama !
1 min lectură·
Mediu
Emergență a copilului din mine,
palma ta e ca o frunză maronie
ce cade cu nervurile ei uscate peste
obrazul trotuarului din parcul
cu castani ori pe poteca bătătorită
cu călcâiele vara după ploaie.
Nu te pot creiona în amintire
că tu desfaci șnurul din spatele ochilor,
iar pârâiașul cu clară apă de lut prin frunze
mă afundă în ceața deasă a zorilor reci
după o noapte caldă de mută odihnă.
Iartă handicapul fizic al puiului de caprioară
care nu poate sta în picioare să-și lingă
pe bot ființa care i-a dat drumul în viață.
Covor de spini și de urzici să am, să fiu copil
cu vite; peste el o să le mân și
pe poarta dinspre vale o să urc la amurg.
002127
0