unu doi trei patru cinci infinit/ lângă fosta fetiță din urcior

sunt pașii ce-i facem de la naștere în copilărie mă jucam diverse jocuri alergam cădeam mă ridicam plângeam râdeam privind cerul cu berze așteptam vara cu a ei toropeală mergeam la olt și la dunăre uneori niciodată nu am învățat să înot de pe bicicletă am căzut de multe ori de aceea am renunțat la a mai învăța un singur lucru m-a bucurat în copilărie liniștea și cumințenia ei curățenia acelor ani în care descopeream exista un urcior uriaș montat într-un cartier până la infinit lângă fetița ce se ascundea acolo fără ca eu să o știu sau măcar să o bănui