as vrea sa fii primavara
iar eu copacul ce imnugureste cind apari,
sa fiu pamint
iar tu floarea ce-si trage seva din mine,
as vrea sa fiu vazduh
iar tu sa fi pasarea ce-si cinta
De ce ai aparut in viata mea straino?
De ce nu m-ai lasat sa cred in negru?
De ce-mi sopteai cuvinte de iubire?
De ce miteai ca exista forever?
De ce parea ca ma iubesti cu-adevarat?
De ce ma
Stateam singur in casa,
Era o noapte obisnuita,
ca toate noptile.
Afara era intuneric,
In sufletul meu era intuneric.
Nimeni imprejur.
Dar ceva mi-a tulburat linistea
-linistea trista
Toamna,
Frunze uscate,
Lume plictisita,
Ploi interminabile,
Soare fara caldura,
Pasari migratoare,
Un parc pustiu,
Eu si cu tine.
Tabloul este putin exagerat,
Toate sunt la locul lor,
Doar
Daca tu ai fi murit
Mi-as fi facut perna din lumanarile aprinse la inmormantarea ta,
Plapuma din florile asezate peste pamantul proaspat sapat.
Visurile mele ar fi fost gandurile dintre viata si
E atata liniste pe strazile intunecate
Lampagii au obosit tot aprinda felinare
Viermii freamata in cadavrele descarnate
Copacii uscati par niste ruginte fiare.
La un colt un cersetor incearca
M-am trezit ca dintr-un somn morbid,
Afara in soare aud cantec de pasari
Ma uit in oglinda si-mi vad chipul palid,
Si oameni cu flori pasesc pe carari.
Imi scutur praful de pe haine si
Mi-e dor de tot ce esti si ce vei fi
Mi-e dor de vorbe calde si de mangaieri,
Mi-e dor sa nu mai fiu tacut si rece,
Mi-e dor de tot ce pare c-a fost ieri,
Mi-e dor sa nu mai cred ca totul
Tzi-aduci aminte ce tineri eram?
Si cita vizta ne curgea in vine,
Ne-am intilnit cind ii invidiam pe liceeni
Pentru tresaririle inocente si totusi atit de vinovate,
Pentru golul din stomac si
Lumini se vad pe cer in fiecare noapte
Le cautam tinand de mana fiinta iubita,
Sau in noptile triste in care speranta moare.
Incercam sa ne bucuram de ele
Sau sa scormonim tristetile ce ne
Stau singur in camera iubito,
Nu stiu de ce te mai numesc asa
Ceva dim mine ami sopteste:'uit-o'
Dar nici lui Iisus nu i s-a ars camasa.
Si ma gandesc cum am putut sa fiu atat de orb,
Sa cred
Era intr-o zi rece de ianuarie
Lumea mergea plictisita pe strada
Fiecare cu gandurile si preocuparile zilnice,
Sau poate asteptau zapada ce nu venise in iarna aceea.
Mergeam tacut si ma gandeam
Nu incerca sa ami ceri absolutul
Nu ami cere sa fiu inger si demon
Nu spera in legende desarte
Sant doar o fiinta ce traieste si moare!
Incearca sa ami ceri absolutul
Incearca sa ma accepti
Ciori rosii devasteaza campurile albastre
Valuri de tacere se sparg de tarmul urletului
Pasarile asi cauta libertatea in pamant
Ramele incearca sa cucereasca vazduhul
In biserici au loc
