Poezie

Iartă-mă, prieten

1 min lectură·6 ianuarie 2019

Mediu

Tu iartă-mă, prieten, n-am vrut a-ți face răul,

Nici în vis nu gândit-am c-am să-mi aud ecoul

Din vocea-mi răgușită, din starea-mi de pierzare

Acum spre tine, prieten, mă-nclin să-mi cer iertare.

Mi-ar fi plăcut și mie să am calea ușoară

Să nu trec în viață prin lucruri ce-or să doară

Treptat, deodată sau chiar atunci pe loc, loveau

Ca ciocanul în cuiul de când Îl răstigneau.

De-ar fi așa ușor, nu toți ar alege-asemeni ?

Oh, Doamne, cât de multe prin încercări îmi semeni

În suflet și în minte, în corp și în simțiri !

De-aș fi măcar capabil să-ți aduc împliniri...

Mai lasă-mi al tău suflet să încălzească încă

Pentru ultima oară răsuflul meu de stâncă.

Oferă al tău zâmbet întreg oriunde-n cale

Și tot întregi primi-vei iubirile totale.

001.835

Andrei Rafael. “Iartă-mă, prieten.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-rafael/poezie/14134944/iarta-ma-prieten

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.