Poezie

Versus

1 min lectură·13 ianuarie 2015

Mediu

De bucurii e plină lumea

Și de tristeți e tot așa,

Dar mult mă-ncântă amintirea

Când știu de bucuria ta.

Și ură are multă lume,

Cu dragostea e tot la fel.

Gânduri încep să se adune ;

Numai iubirea-mi este țel.

Și câte răutăți văzut-am,

Le-am completat cu fericiri,

În ultimul punct când căzut-am

M-am ridicat spre împliniri.

Și de speranțe-am avut parte

La loc cu deznădejdi adânci,

Dar când m-am încrezut în Carte

Mi-am revenit ca dup-un brânci.

Azi chiar prea negrul întuneric

Nu poate-acoperi-o Lumină

Ce a venit din acel sferic

Deținător de-armă divină.

Lucruri bune-mi deschid drumuri

Apoi vin rele înzecit.

Și mă bucur deși-s fumuri

Din abisul întâlnit.

Credeam că te-am pierdut. Se pare

Că ai venit la regăsire

Și-n suflet nimic nu mai doare

De când venit-ai în simțire.

Cu gându-ți mulțumesc, cu toate

Că te urăsc pân' la iubire.

Am și realizări, dar poate

Dezamăgirea-i omenire !

002.173

Andrei Rafael. “Versus.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-rafael/poezie/14063398/versus

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.