Cafenea

E o prostie ce fac unii Intrând în baruri, stând cu ore... De vreme ce-i încurcă banii, De ce nu stau în Singapore ? Așa-i prostia-n astă țară, Cu toții vor să ia de-a gata, Nimeni nu stă, toți pleac-afară Să-și ia de-acolo ușor plata. Și ghici cine rămâne încă ? Doar proștii puturoși cu școală Dar "școala vieții", o lozincă, Un fel de trend de abureală. Ei vin în baruri, își pierd banul Doar în ideea c-o să cadă Un loz frumos, că barosanul Știe să investească-n ladă. Eu am intrat, întâmplătorul M-a adus și pe mine-aici Și mă uimesc de ajutorul Pe care-l speră ăști'-alcolici. Investesc unu, pierd vreo patru, Câștigă trei și "ăsta-i bun"; Se roagă la un fel de astru Și mai așteaptă înc-un "tun". "Sunt proști, dar mulți !" îmi vine-n minte. Ce-a spus Lăpușneanu e sfânt. Îi mulțumesc în trei cuvinte Domnului pentru-acest pământ.