Andrei Radu

Cu scuzele pentru intarziere ma grabesc sa imi adaug cronica. Cu totii ar trebui intai sa il felicitam si sa ii multumim lui Radu, a carui energie si munca sustine, iata, de atata vreme, si site-ul, si aceste intalniri care, o data cu seara trecuta, si-au reintrat in regularitate. Asteptam de mult revenirea lor, si se vede treaba ca nu fara temei. Pentru ca aseara intimitatea atmosferei a facut, cumva, sa devenim mai apropiati si sa ne simtim (sper ) prieteni de-adevaratelea. Cu multi dintre cei prezenti ma cunosteam individual si destul de oficial. Ei bine, aseara, in Backstage, laolalta, mi-am simtit afinitatea completa cu membrii acestui site. Eram convins ca sunt intre prieteni si asta m-a si facut sa fiu (cred ) degajat. Alooper21 (Constantin Paiu), Cristina Bunu, Alexandru Popp (prietenul meu atat de rabelaisian), Eugen Suman, Adrian, Cosmin (nu, nu sunt tautologic...), Edger, Adela (cu care m-am aruncat in discutii livresti incantatoare), Ion Nimerencu, Andrei Gheorghiu, Ioana, Cristy80...ma opresc aici cu marea teama ca am uitat pe cineva si cu scuze anticipate.
Am inteles, recitand (pentru prima oara) si auzindu-mi prietenii recitand, cata dreptate avea Liiceanu in a considera ca un intelectual trebuie sa aiba si histrionismul necesar actoriei. M-a bucura si felul in care, cu umor si imaginatie, Radu a reusit sa ne plimbe si prin poezia clasica (Bacovia, Blaga), si prin muzica si gestica recitarii.
Felicitarile ar suna un pic cam scrobit, asa ca inchei doar cu prietenie completa, parafrazadu-l pe acelasi Mircea Dinescu: Suntem tineri, Doamne...

Imi place metoda...Ceva din Cristian Popescu (ca imaginar) si Ginsberg (ca urgenta a existentei) :\"nimeni nu respiră împins cu cuțitul pe la spate\". O sa te mai citesc.

Interesant poemul, amintidu-mi, insa de Nichita Stanescu in cateva dintre ineditele sale (ceva despre legiunea a V-a Gemina si a XIII-a Macedonica). E un paradox: poemul e bine scris, dar e \"beyond his time\"...

Imi place, si cu toate astea nu i-am gasit cheia altfel decat intr-un mod strict subiectiv: tocmai ascult Happiness is a warm gun (Beatles). Un emix dupa \"e pur si muove in fata Garii de Nord\" ? O aluzie la filmul lui Cananfil ? O redundanta a spiralei?
Dar mai bine sa schimb melodia: I just shot John Lennon (Cranberries)

Sunt si eu nu mai putin decat un hun in floarea varstei care s-a uitat de cel putin 20 de ori la Attila the Hun (cu Gerard Butler), asa ca nu am cum sa nu iti admir poemul, Eugen. Imi aminteste de William Carlos Williams.
Trebuie insa, de teama Campiilor Catalaunice, sa iti sugerez intai corectarea cuvantului \"indempotent\" (inlocuirea deci cu idempotent)- desi sincer nu il gasesc potrivit. La fel de nepotrivit cred ca este cuvantul ornitorinc, specie tipica Australiei si nimic mai mult. Nici macar simbol. Si cu atat mai putin simbol barbar. La fel, am tem ca inversiunea \"nimeni in seama nu ma baga\" nu e chiar optiunea potrivita.
Astea toate, de la hun la hun.
Cu bucurie, Cosmin.

In mod normal nu sunt decat adeptul dur, hotarat, al literaturii stricte. Ultima perioada insa m-a facut nostalgic. Asa ca iti scriu, sincer, imi place poemul tau la fel de nostalgic, imi place scena genunchilor infipti in tarana rosie. Ce sa ii faci, fetis galic...

Nichita Stanescu este primul reper al oricarui lector al poemului tau. Nu vreau sa te critic, insa, desi nu e rau poemul, libajul nu e al tau. Si in poezie, spre deosebire de programare, nu e bine sa te folosesti decat de propriul limbaj. Nu C++, nu Java, nu ASM...
Repet, nu ma intelege gresit.

Nu stiu daca nu cumva ideea de daca nu va msuca nimeni din fructul oprit, nu va fi cu mult mai bine e nitel diluata. E acaparata de restul clasiscitatii din poem, de egaliatatea si simetriile lui.
Asa mi se pare.
Cu prietenie, Cosmin.

Am postat aici mai demult un poem (Foc! Va strig de la zid). Nu eram multumit de el. Era pe o tema similara cu a ta. Insa asta de aici nu e rau. Ca sonoritate imi aminteste de Pavese (Va veni moartea si va avea ochii tai).
Ma rog pentru tine desi am fost, in poem (la fel ca tine) deja executat. Vorba lui Sorescu: \"Nu mi-e frica de strigoi de pe vremea cand traiam\"...

Imi place. Ai folosit si, pentru imaginarul colectiv, ceea ce lui Nichita Stanescu ii placea cel mai mult in Ghilgames: \"A murit Enkidu...\". Iar comparatia dintre SMS si scurgerea anotimpurilor e ingenioasa.

Mi-au placut! In sfarsit cineva a desolemnizat atat de iubitele (pe site ) haiku-uri. Mi-amintesti de Seymour Glass (din Salinger)

Chiar asa arata etajul 4 din P 22? Nu e rea viata acolo! Dar de usa pe care sunt scrise versurile lui Eminescu ce zici? Dar de masa de tenis ? Dar de Goaga, CAT, Wiz, Raven, Kojo si cei care fac, virtual sau nu, legea in retea (la jocuri).
Nu de alta, dar et in Arcadia ego...
Et in P22 ego...

Fain poem. Oamenii destepti vor face hartie pentru teza de la ora 3. Nimic nu se pierde, totul se transforma.

Nu stiu daca nu cumva cuvantul simtamant nu e putin arhaic. Putin romantios. Si putin atemporal (tot poemul). Nu te critic, ci iti sugerez o concretizare.
Ne mai citim!

Nu-i asa ca iti place Nichita Stanescu ? El e, totusi, un prag. Incearca o lectura din Cohen sau Ginsberg si o sa trecem impreuna acest prag.

Hmm...Nu e cam plat? Dupa ce ma incantasei cu constructivismul cazi prea dur in saizecism.

1, 1/2, 1/4, 1/8...Numai ca spus stanescian. Crede-ma inclusiv lui Nichita Stanescu i s-a reprosat poetizarea aberanta a matematicii. Si acum, sincer, nu poti diviza infinitul in ceva finit, oricat ai imparti cu 2. E un sfat prietenesc: s-a mai scris asa. Cauta-te pe tine in tine, nu in altii.

Ups ... nu a iesit stea...

Un poem in adevar bun din punctul de vedere al construtiei. Uite o stea (numai asa ti-o pot oferi eu - sper ca altii o vor face concret):
*
* * * * *
* *
* *

Si totusi, maniera de a scrie este aceea a anilor \'60 (Nichita Stanescu, Sorescu, Ileana Malancioiu, Ana Blandiana). Stii cum se face poezia. Adapteaza-ti un pic maniera.

Poemul e bine scris, doar ca am eu o mica prejudecata tematica in privinta filozofiei in poeme. \"Nu, eu nu exist pentru Dumnezeu.\" Iata ce salveaza textul, in opinia mea. Ludicul celeilalte perspective.