Poezie
VIII
Sonetele tăcerii
1 min lectură·
Mediu
Un soclu în culoarea solitară
născut din praful vechilor statui,
în pendularea zămislirii lui
în timp absent îi e sortit să piară.
Bântuind prin mine cu gust amărui,
credința mea e doar o povară
țesând o lume imaginară
și se înfige adânc precum un cui.
Pulsând, trecutul prezentul inundă
cu o dezintegrare de secundă.
În somnul fals aflat în ăaderi
ochii mei închiși pentru fluturi orbi,
cu lacrima neagră luată de la corbi
văd fără tine ce nu vedeau ieri.
002.852
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Pavel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Pavel. “VIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-pavel/poezie/154495/viiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.