Poezie
I
Sonetele tăcerii
1 min lectură·
Mediu
Privirea mea tăcea îngândurată
în ritm, de acum banal și monoton.
Înfășurată în micul meu cordon
mătasea viermelui, incinerată,
pășea în umbra ultimului cocon
și îmi rostea cu vocea-i tremurată,
că-n toamna rece, frunza e tulburată
de clipe târzii ce bat la unison.
Epuizez și ultima, firavă
spirală înmuiată în otravă,
și o las să cadă încet pe covor.
Se zvârcolește praful sub picioare
îmi crapă palmele, lumea dispare
printre brațele de fildeș din decor.
001.457
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Pavel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Pavel. “I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-pavel/poezie/148464/iComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.