Poezie
Inocența noastră
vol. :Dupa apusul soarelui\"
1 min lectură·
Mediu
Noaptea se lasă în perciuni destrămați
peste pletele indecente de amurg tern,
în timp ce plouă cu un candelabru și uitați
sunt răstigniții inocenți din purgatoriul etern.
Sub talpa nocturnă a craniului morbid,
atârnă ochii descărnați de vise,
un chip de timp subțiat și livid
din clipe iluzorii, compromise.
Se pierde în liniște chiar și tăcerea,
o soră mută din pustietate,
sub un tăiș ce lasă doar fierea
unui pumnal ruginit doar pe spate.
Bizar e sunetul lăsat în urmă
cu tumult greu de ploi în umbră.
În prima rază noaptea se curmă,
lăsând în urmă mireasmă sumbră.
001.516
0