Poezie

Viermele flămând

vol. \"Dupa apusul soarelui\"

1 min lectură·25 mai 2005

Mediu

Exoscheletul pare translucid,

în mângâierea vântului perfid.

Mătasea viermelui flămând,

în cioburi se va destrăma, curând,

căzând în iarba proaspăt pârjolită

de seva închegată de o clipă.

Se scurge crisalida sfărâmată

pe scoarța, de timp descărnată,

cu fâșii în carnagiu macabru.

Răsfirat ca un candelabru,

cu ceara sorbind un blestem,

viermele zace ca un totem.

Sinistru, în cheag clipocește

un craniu fragil, ce rătăcește

între pereți sferici, rotunzi.

Un loc perfect să te ascunzi.

Se așterne plapuma, strecurată

peste noaptea-ntunecată,

cu buza rece de mort.

Frunza veștedă cade-n acord

cu zumzetul nopții efemere

și cu idei, în aceeași cădere.

Sub frunza putredă și flască,

un fluture stă să se nască.

001.360

Andrei Pavel. “Viermele flămând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-pavel/poezie/123560/viermele-flamand

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.