Poezie
Vis al buzelor mușcate
vol. \"Dupa apusul soarelui\"
1 min lectură·
Mediu
Noaptea însoțește parcă, o tăcere călătoare.
Ce sălbatic e sărutul, vis al buzelor mușcate.
Cu un murmur dus departe,
rătăcește-n șoapte goale.
Contopite în săruturi ce par a fi clipe eterne,
stau alături și destramă, acea umbră a tacerii
ce răsuna-n ritmul calm, soră dulce a durerii.
Apoi liniștea se-așterne.
001.351
0